miercuri, 26 ianuarie 2011

Topeste-mi glasul mintii

Mintea mea este o sala de 1000 de umbre,
vapor si nuante in ziduri opace,
ca soarele la miezul noptii inecat in pielea ta ezoterica;
ecou in abisul regretabil al gatului tau presarat,
cu apa argintie.

Mireasma de luna,impodobind a ta corola,
dar timpul e scurt,si trebuie ca ea sa coboare,
pe stalpi umbra ei,inaltatoare,
sa se-stompeze la bratele picioarelor mele,
si cand toate vor disparea
vom trai atunci incatusati,ca pe-o lance...
sfartecati?

Si-ti simt pulsul,
doamne cat te pot iubi,
si-ti fac din intuneric rai,
te cuprind si te sarut sub
pui de nai.

Un comentariu:

  1. :X:X .. adorabil :x... si eu am vrut sa imi fac blog cu niste poezii de dragoste :)). dapai am zis da-i pace :)).. oricum cand am citit ce ai scris u .. am zis iar da-i pace :)) esti de 100 de ori mai bun ca mn :))

    RăspundețiȘtergere