vineri, 3 decembrie 2010

Ce mai crezi?

De-ar fi sa-mi dai tot ce mi-ai luat
Cand te-ai pierdut in asta noapte...
Acele patru proaste soapte:
„Fii fericita...Am plecat!”


De-ar fi sa strigi in urma mea:
„Te-astept sa-mi vii iar la fereastra,
Sa-mi canti din lira ta albastra,
Intoarce-te,eu sunt a ta!..”


De-ar fi sa-mi spui...dar n-ai sa-mi spui...
As alerga nebun la tine,
Te-as tine vesnic pentru mine
Si te-as iubi...dar n-ai sa-mi spui...


De-ar fi sa uit tot ce ne leaga,
M-as inchina la Marii Zei,
Ofranda pururi pentru ei
As darui...dar mi-esti prea draga...


De-ar fi sa nu te mai iubesc...
-Stau in cabina mea pustie
Iar pixul nu mai vrea sa scrie-
De-ar fi sa crezi...dar ma-ndoiesc...

Corabia

Iubito, priveste
Corabia alba,
Si farul luceste
Si stanci fara iarba.

Te cheama la apa
Fantomele lor,
Alearga si scapa.
Iubito, eu mor.

Corabia alba
Nu pleaca nicigand.
Pe noi ne asteapta,
Pe apa si-n vant

Fugi si ma lasa,
Alearga pe stanci
Desculta spre casa,
Nu plange. Nu plangi.

Priveste-napoi
Cum urla din apa
Strigand dupa noi
Corabia alba.