Arta-ziua in care as da sa mor

Privind pagini goale,simtim ca am vrea sa le umpem cu iubire,cu sentimente,cu trairi,cu pasiune,cu patimi si cu pacate.Simtim ca putem face lumea mai buna cu ajutorul artei;fie vopsind un cos de gunoi,iubind un copac,respectand un caine vagabond.Caci arta nu inseamna doar poze,muzica,teatru sau dans.Arta e cand iubesti un copac,un copil,un elefant,o moara de vant si o privire.Arta e cand ne intelegem din priviri.Fie intre noi doi,fie noi cu restul lumii.Arta e prietenul caruia ochii se umezesc la citirea acestor randuri,pentru ca simt intensitatea sentimentelor noastre fata de ea.Arta e folosirea persoanei intai la plural.Arta e ceea ce ne-a legat mereu,muzica ce ne-a apropiat,momentele petrecute impreuna,suferinta prin care am trecut mai greu sau mai usor.Arta e repetitia acestui cuvant.Arta e cearta care ne deschide ochii si impacarea de dupa,care e mai dulce ca orice.E in sfaturile ce ni le dam unul altuia pentru a ne integra intr-o societate,care nu ne accepta asa cum suntem.Arta e in noi si in increderea ce variaza,si totusi timpul e maxim,in noptile nedormite si in zilele cand am fost departati.Arta e-n natura ce ne-a legat si care ne leaga in continuare,caci martorul a murit.Arta e in visele noastre si in ideile nebune ce mor in a doua secunda dupa ce-au fost concepute.E-n imaginatia ce o simt cateodata.Arta se explica in cuvinte mici.Arta e iubirea.