credem ca avem dreptate,dar capii nostri traiesc rusinea noastra
nu ne putem abate de la coliziune...
Toata lumea se opreste pentru a vedea ploaia orizontala.
Cinci ani si patru blocuri de la domiciliu,
el sfarseste dupa viata,
13 culori in parul lui-moartea sufletului o parcurge,
Cincisprezece ani si nimeni nu'l intelege,
stand singur cu un pistol in mana,
Acest virus il rapune la tacere,
cu o precizie meticuloasa...
Coltii ii ranjesc in spatele ochilor zambitori,
palmele'i sunt transpirate,
si pistolu'n tampla lui razbate,agitat.
.........................................
sare'n sus,goleste camera,
spunand ca dumnezeu e mort,
Optsprezece si vede armata,
iar bombele'i rasuna'n cap
pierzandu'si simtul si un deget...numele sau
moare pentru'n tanar...
...............................................
se leagana'n mormant,
in cel mai scurt timp....
Credem ca suntem liberi,atunci cand nu putem vedea lanturile,
credem ca avem dreptate,dar capii nostri traiesc rusinea noastra
nu ne putem abate de la coliziune...
Toata lumea se opreste pentru a vedea ploaia orizontala.
6 zile,ai mintit,6 zile si'am plecat,6 zile,imi pare rau,6 zile tocmai au inceput,6 zile,ai mintit acolo,6 zile in urma,azi!6 zile,nu au fost in de'ajuns,6 zile si te'ai intunecat,6 zile,ai venit la mine,6 zile s'ai disparut,6 zile,aproape am...,6 zile si furtuna s'a abatut,6 zile,si m'ai abandonat,6 zile,si ai incercat sa ma omori,6 zile sa ma inghiti,6 zile si mult ar sa urmeze,6 zile si sunt gol,6 zile pentru a te vedea,din nou...6 zile si esti pe moarte,6 zile si vei fugi,6 zile este acum ora 6,6ore vei plange'ntr'u mine6 ore,in 6 minute vom muri,6 zile sunt in scadere,6 zile in abis...6-6-66 zile,6 ore si 6 minute mai are sufletul tau...
Ea se ascunde de soare,
e necunoscuta'n vis,insa o ador,in felul ei,
si uneori imi este rusine,
Plangandu'mi lacrimile amare,
racorind izvorul de apa amara.
Pacata de paloarea sa salvatoare,
plange din sangele vietii sale,
cand pacatul se revarsa si ea se lauda din cei care deja au trecut...
O ador,insa...
Soarele ma iubeste,din nou,
iar ea atunci va plange si mai mult,
dar odata de pacat ea amintindu'si
Eu ploaie am sa torn...
pentru ca o ador...
Cand gasea ziua,
cand imi doream o imbratisare,de ramas bun poate?
Eu o voi imbratisa din toata inima,
vocea ei dulce,sopteste'mi!-desi eu n'o cunosc;
si'amara e viata,
Asa cum am tinut la altii,asa nu'ti voi da drumul,
pentru ca esti soarele din visele mele...
si pentru ca o ador...
In ceafa simti rasuflarea rece a mortiiCe te-ncolteste de in toiul noptii,Si simti in cefa rasuflarea otravitoareCe pentru tot ce-i viu o mare ura are.Tu te revolti si strigi, da' e-nzadar,Nimic nu te poate salva odata ce acest zarAl durerii sial sortii a fost scapatDintr-o mana mult prea spurcata.Pacla deasa si neagra te cuprinde usorEsti acvila! simbol al libertatii in zborSimtete singur, esti tu cu tine insuti, impotriva tuturor.Un val uscat de caldura intensa te izbestePuternic in fata; o moleseala cumplitaTe atrage spre ea, iti auzi respiratia ingreuntaIti dai seama ca nimeni nu te mai iubesteSi toti asteapta plini de nerabdareSa-ti dai pe loc si ultima suflare.Dar nu! tu nu vrei acum sa mori Si la toti cei care-ti vor raul sa le faci un bineTe lupti cu ultimele farame de puteriIncercand din ghearele ca de diamant ale mortiiSa scapi, dar esti ca un vierme ranit ce din ou iese,Si se taraie cat mai poate spre a scapa de-a lui pierire.Incet... te stingi incet si greuSi printre buzlele uscate, crapate de atata seteDe viata, de dreptate, de iubire si adevarReusesti sa-ti zvarli cu doua cuvinte toti semenii in Iad:"Fiti blestemati!"
Carne coapta,suculenta,
Limba mea se extinde pe coapsa'ti,
Explodeaza,motivat de pacat;
Stralucirea ta,de aur moale
Atrage ochii mei,incoarda'mi venele...
Si'am deschis coapsele,
Ai oftat,te'ai excitat,
Sunt intrigat,sunt ca pe'o mare,
Ti'am si muscat obrazul ca de catifea;
Parfumul tau,trandafiriu,
Ma omoara...
Lasa'ma sa dorm,lasa'ma sa petrec...
Sangele meu este vascos si rece,Numele meu e insa Calauza,Si mi'am vandut sufletul-Cumparat de diavol-si a fost scump,Pentru cel ce'a cautat prin Ceruri,Mortalitatea decolorata,In putregai livid.Sa creasca strigoi,Ca un fel de soarta,Pentru crimele de rasa,Ura si nebunie...Civilizatie a "oamenilor"Devorate de haos,Depresie si pierdere.Mai puternica decat viataSi mai cetoasa ca si moartea,Opait,cutit...silentios,In vest rasare acel vagon,Plin cu oameni spanzurati,Si bijuterii sclipitoare,Morti sublimi si reinnoire.Priviri veninoase se indreaptaAuscwitz-ul lichefiat-o raza se mai zaraste,Prin praful deocheat,in crezul sau restructurat;Ca prima lumanareCare lumineaza resturile...Constiinta mea,este trup nemuritor;Eu sunt Calauza!
Postări
