Rundgang um die transzendentale Säule der Singularität" (Tur în jurul coloanelor transcendentale ale singularitatii)

In ceafa simti rasuflarea rece a mortii
Ce te-ncolteste de in toiul noptii,
Si simti in cefa rasuflarea otravitoare
Ce pentru tot ce-i viu o mare ura are.
Tu te revolti si strigi, da' e-nzadar,
Nimic nu te poate salva odata ce acest zar
Al durerii sial sortii a fost scapat
Dintr-o mana mult prea spurcata.
Pacla deasa si neagra te cuprinde usor
Esti acvila! simbol al libertatii in zbor
Simtete singur, esti tu cu tine insuti, impotriva tuturor.
Un val uscat de caldura intensa te izbeste
Puternic in fata; o moleseala cumplita
Te atrage spre ea, iti auzi respiratia ingreunta
Iti dai seama ca nimeni nu te mai iubeste
Si toti asteapta plini de nerabdare
Sa-ti dai pe loc si ultima suflare.
Dar nu! tu nu vrei acum sa mori
Si la toti cei care-ti vor raul sa le faci un bine
Te lupti cu ultimele farame de puteri
Incercand din ghearele ca de diamant ale mortii
Sa scapi, dar esti ca un vierme ranit ce din ou iese,
Si se taraie cat mai poate spre a scapa de-a lui pierire.
Incet... te stingi incet si greu
Si printre buzlele uscate, crapate de atata sete
De viata, de dreptate, de iubire si adevar
Reusesti sa-ti zvarli cu doua cuvinte toti semenii in Iad:
"Fiti blestemati!"