Venus in calduri

Era noaptea in care mi se inmuiasera privirile
de soapte smulse de pe buzele tale
o gura proaspata de femeie
ce serpuia un oval perfect
asa de senzual, asa de elegant...

Dintii inghetati
se agatasera de buzele uscate
rascolind arterele si imbujorandu-mi obrajii
iti auzeam pasii
iti ascultam gesturile voluptoase
si ametit, sustineam sanii
nici prea mari, nici prea mici
care se adaposteau perfect in causul palmelor
transpirate de emotii

Atingerea exaltanta a limbii ametite
ce desena cateva litere in jurul buricului
ma facea nervos precum o femeie frumoasa
sexy si rea ca o diavolita
scandalizata de dimineata ce statea sa vina
aproape inconstient
am indraznit sa gust sanii mirosind a lamaita
nu ma mai saturam si lovit de o nebunie necontrolata
savuram incantatoarea rotunjime a formelor
ce se zbateau pe pat
mainile mele se sprijineau pe sold
alunecand putin
inca putin
jos
tot mai jos
ispitite de arcanele picioarelelor lungi
ce dezlegau metafora
descoperita in deschizatura ingusta a pesterii
neexploatata de mine

Abia imi putui stapani satisfactia si entuziasmul
vazand expresia de fericire infernala de pe zambetul tau
era noaptea in care simtisem
toata tensiunea adunata in manile tale ce tremurau
inclestate in parul meu unde
o gura umeda de femeie
serpuia un oval perfect
asa de senzual, asa de elegant...

Lasa-ma sa mai mor o data...

Sfarsitul vietii
Eu nu fac nimic,eu sunt un nimic.Stau in limitele spatiului meu,si vorbesc cu un soare.Eu mananc,am somn si visez.
Eu nu am o viata,eu sunt doar o coaja.
De ce se face ca ma duc "dincolo"?De ce se face ca ma duc undeva si parasesc aceasta lume?De ce eu sunt un exemplu de deseu?
Descurajat...du'te in fiecare zi,fara sens,ca apoi lumina sa se infiltreze prin partile laterale ale umbrelor,apoi se duce departe,zi de zi:tic-tac,zi de zi,noapte de noapte,saptamana de saptamana,luna de luna,an de an...






Sentimente de rautate
Se ascund in spatele valului,de pulbere si creion.Am trait in spate de foame si durere,doar pentru a deveni model,o nuanta deschisa,aprinsa in dezlantuit,in noapte,in cautare de viata,printre intunericuri...sau poate ceva mai mult,mai trerifiant decat iti imaginezi tu.
Eu sunt incercarea de a gasi o ajutorare spre a ma uita,in mine insumi,de groaza si pasul gresit in oglinda care reprezinta reflectia unui rau.Vedeti voi,Diavolul nu exista este asa cum am fost invatati sa'l cunoastem.El este in mine,in voi.Pentru fiecare furie,pacat,strigat,stins care cade in noi.El este in mine si in voi.


Un drum,spre sfarsit
Chei se leganau si urlau,cand eu mergeam printre pietre.Nu exista nici o lumina si dreptul de sub picioarele mele s'a transformat in oase de suflete,ale celui trecut.Ingrozit la eternitate,ma simt tot asa de nul ca si inainte.Sperantele si visele,toti mi le'au distrus.Am mers...Sunt rece,deci rigid,am luptat cu un cadavru a carui viata a fost destul de grea.Sicriul in noapte sclipeste,ma opresc si imi iau o tigara din camasa.Ati putea sa'mi beti acum si sangele?Nu'mi pasa,este noapte si acum pot pleca "acasa"...

Ea muza
Ea starluceste jos in bezna-stralucire de argint,turnare lenta peste al sau trup.Totusi,ea dispare in fiecare noapte care trece,in scadere,pana moare...numai de a parasi acel spatiu gol.Nimic insa nu o opreste,caci intunericul e doar unul.Timpul trece,zile vin si pleaca.Ciclul este complet si se intoarce felia...

Nebunie
Picurare,prin picurare,picurare...incet jos se executa tuburi in bratul meu.Am asteptat sa mi se scurga acel maro-rosiatic,care spre mirarea mea dispare din plastic.Mintea mea vine si merge...secunda se scurge.
Picurare,prin picurare,picurare...va veni momentul cand acest calvar,oroare,acest abis in acest moment,aceasta cusca in acest pat,la apelul sederii mele sa fie terminat?Va pleca?Va uita?
Picurare,prin picurare,picurare...nu exista nici un scop,nici o consolare,pentru mine,si nu pot obtine lucruri ideale!Picurare,picurare si iar picurare,pana ce sangele din vena nu mai poate fi scurs...

Nascut inexistent
Intunericul zboara prin aceste randuri,sapat intr'o gaura,condus de un demon,se intuneca spiritul,asta insa'i prea adevarat.Inima de piatra,potir de sange in mana,corpul meu de os,acoperit de noroi pare din nou vegheat.V'am spus voua,un inger de'al meu,prin intuneric s'a croit,si'a baut din acel vin,insa totul nu are de a face cu nimic,nimic nu exista,eu sunt cu tine,tu esti pentru mine...



Innegrit
Spiritele negre au captat acest spirit.M'au luat de mana si m'au condus la partea intunecata a
nebuniei.Eu simt spiritele negre din jurul meu constant.Acum sufletul meu este ars.Tot ce se vede în viziunea mea este rosu.Pentru sânge simt un rau in bine.Dar  inima mea innegrita este în crestere,deci bezna se afla în gândurile mele.Acum sunt un înger întunecat al mortii.Vino de'mi sfarâma si sufletul meu peste tot în lumea întunecata de sacrificiu ars...
Innegrita este viata mea.
Innegrita este moartea mea.
Innegrita este pofta mea.
Innegrit este noul nume din viata mea imbolnavita.
Innegrit trebuie sa fie sufletul meu.
Innegrit e Dumnezeul meu.


Meningita
Orientul Mijlociu de noapte,centru de intuneric,camera este luminata de nimic,de un tub catodic.Se lumineaza si se indeparteaza,spargand o urma de geam,curbata.Tipete insotite de o caramida rosie,in coltul camerei langa capul meu,se taraiesc lent in adanc,in incercarea de a opri macelul acela depresiv.
Pe coridoare mai vad rosiatic,sangele din ochi imi distruge vederea,doar lanterne si morti vii.Spiritele necrutatoare se aratau.Si nu se va termina niciodata,pana cand asupra creierului meu se depune o teasta mult mai oribila...eu mor.


Holocaust
Numai intuneric.Sunetele din Iad se aud din nou,are loc plantarea raului.Un aparat de ras ma face sa sangerez,Voi afla oare adevarul?In aer ceata,in minte totu'i infundat.Cianura potabila!destinata sinuciderii;un raspuns:nici pe departe.Motivul,nu'l aud.Privesc spre cer.La  revedere...ajung in mormant.


Ea
A crescut atat de negru,adanc si intuneric,ca si Hitler.Deci multi oameni trec cu vederea de la tine la mine,intelegi ceea ce spui tu e complet gresit?Nu ai nici o culoare,dar esti cea mai frumoasa,in profunzimea ta.Nu am nici un indiciu,dar te admir,enorm..
Ea s'a uitat la mine cu dezgust,de mult,cand am vrut sa o sarut.Este dragostea mea atat de ucigatoare?Ea a plecat pentru totdeauna.De ce,cine stie?Sunt lasat aici singur.Eu si cu...sunt prea singur.

Cuptorul

In acea noapte,cand am ars,a fost cald.Afara,pe strazi si patrate,a fost o zi stralucitoare,soarele-neon luptandu'se pana la moarte pe sticla sa fierbinte si cadea vag,parca...ca un ecran,spargand bariera cu lumini verzi si rosii.Fiecare cip din mine se topise odata cu arderea mea in cuptor,eram tot o sudoare si gaseam o singura picatura in acel iad de siliciu:eu.Stateam in fata panoului simulator si asteptam,uitam ca cea mai mica solutie de a scapa,e sa deschid gura cuptorului.
Am rasuflat,si momentul asteptat venise,dar cuptorul ma facuse deja cenusa...Brusc,am inceput sa cred ca undeva departe,dincolo de cuptoare,tevi,macarale,cabluri si hornuri,in toate partile,in noapte,o parte din mine reinviase..."La revedere!"

Industrial-zile fericite

Tuburi in sufletul meu,
incarcate de fum,de la o varsta-naintata,
ulei si combustibil in parul lor,
rade si-mi sare pe buze.

Am ratacit printre cadavre ruginite,jignit.
simtii si starnii un ciudat pocnet in piept,
pas cu pas pilotii prafuiti se-nclina,
la zeul lor "Beton".

Macara in cerul albastru si neomenesc,
omul se intoarce la ele;
Caine galben de vis,
se strecura afara , in nopti c-o sudoare rece,
ca urletele ei armate,
emotiile fiind rastignite-n pace.

Ratacind printre idei vagi si nefondate,
te afunzi in mocirla limbii sale,
printr-o simpla umbra de inconstienta,
in diverse forme...
Oh! acum ma simt un material brut,
la picioarele lor,
sunt in permanenta periculos,
iar timpul sta sa mute.

Biopsihologic acest demon industrial,
acest lucru s-a intamp...
si cainele galben,din visul tau,testat,
apoi urmasii tai incapsulati si bifurcati,
au fost,se pare morti,in timpul unei nasteri;
Auto-dezvoltarea si consolidarea in scopul sigurantei,
o parte din viata,o lovitura,ca d-un mecanic nervos,
meditezi la o stare de descompunere a cadavrului...
Am fost otel,un puternic ventilator,dar acum...
toti ma vreau mancat,toti strigand:
"Recuperati creatura"

Apoi am ratacit in jurul unei lumi de fier,
cu ghearele lungi,cu ochii rosii si par lung,
ca un pelerin,
mergand zgomotos ca o ceata de conserve,
cazand frumos in soare.

Iubitul demon,sufletul meu l-a omorat,
cu otel in vene,
cabluri conductoare,
otravitoare ca spuma marii,
impletiturile lucioase de cupru,invelindu-ma,
ca pe-un cantec,ca pe-o sfanta rugaciune,
Rugaciunea cainelui galben din visul tau....

Dar acest lucru... a dovedit cainelui galben ca e inexistent,orice ar face,
caci el a fost dumnezeul sau,insusi demonul;
...chiar si asa pacientul "caine galben",a disparut,
a murit...

Dar nu e groaznic si nici trist,
dupa moartea lui,constiinta s-a impacat cu soarele.
un ciocan de otel nu e in zadar,
scanteia lui rasare si acum...
insa casa lui...printre fire,macarale si tevi rupte,
ruine,si in jurul masinilor,a cuptoarelor,
nu va mai fi demn pentru scanteia din reincarnare...

Nu plange,creaturile ciudate nu sunt in zadar!

I.N.D.U.S.T.R.I.A.L.