Cuptorul

In acea noapte,cand am ars,a fost cald.Afara,pe strazi si patrate,a fost o zi stralucitoare,soarele-neon luptandu'se pana la moarte pe sticla sa fierbinte si cadea vag,parca...ca un ecran,spargand bariera cu lumini verzi si rosii.Fiecare cip din mine se topise odata cu arderea mea in cuptor,eram tot o sudoare si gaseam o singura picatura in acel iad de siliciu:eu.Stateam in fata panoului simulator si asteptam,uitam ca cea mai mica solutie de a scapa,e sa deschid gura cuptorului.
Am rasuflat,si momentul asteptat venise,dar cuptorul ma facuse deja cenusa...Brusc,am inceput sa cred ca undeva departe,dincolo de cuptoare,tevi,macarale,cabluri si hornuri,in toate partile,in noapte,o parte din mine reinviase..."La revedere!"