miercuri, 26 ianuarie 2011

Adanc in inima de iarna

Asa cum am pus palmele impreuna,ghemuindu'ne te'am luat in brate,
Si'mi ridic capul si'ti soptesc neclar ceva,si tremur din tot sufletul,
Dar buzele noastre se vor intalni in glasul rece al noptii si'ti cauti ascunzis in al meu piept.

Adanc in inima'mi de iarna inghetata,cand vanturile imi ingheata venele,
Imi spargi suflarea si te impingi cu pofta si egoista in mine;
Asternandu'te ca o pasare firava pe piptu'mi si'mi lingi gatul parmufat de trandafiri.

Lumina lunii congelata pe pielea ei,
Aduce un fior de moarte,odata cu sarutul devorator,
Cu un instinct pur animalic,dincolo de ce numeam noi-IUBIRE.

Sange-Nascut si Sange-Mort,zilele noastre sacre,
Pe care zeii le'au sfasiat in zori si m'au lasat singur
Sa'ti exorcizez moartea ce sta'n tine!

Pentru ea,eu sunt calau,si o'nchis si'o gust,
Nici un alt poet nu va stii gustul carnii ei apetisante-sangerii
Dar noi suntem un singur trup acum-caci e ea corpul mi l'a insfacat.

Si incolacita sta si zbiara in eterna noapte,ca o bestie ce ma sfasie,
Cu ochii aramii,imi sfideaza privirea si ma arunca in inima'ntunericului,
Indinzandu'se pe mine,ca o boala,smulgandu'mi sufletul din oceanul sangeriu.

"Pradatoare nenorocita,te hranesti cu mintea mea!"
Si ma gadila cu parul ei metalic si'mi sfasie gatul c'un ritual magic.
Voi fi sacrificat,ca un lucru erotic,in sporirea iubirii noastre,voi scuipa sange sacru.

Si ma alergai in cimitirul mortii iubirii noastre,jucandu'te de'a Moartea,
Atins de putregai si degradare,aceasta lume,nu'i mai a mea,
Silueta'n luna apare,dar frumusetea morbida inca ma sperie.

Pe solul rece,in lumina zilei,nevazut,cu aripi mari apari indurerata ca un necunoscut,
Si continui sa ma necajesti in secole si milenii,desi am devenit atat de muritor si de "inuman",
Incat noi suntem iubirea nemoarta a vietii.

Adanc imi infingi zapezi grele si'nghetate,
Si gatul mi'l descarni,insetata si geloasa,
Cand ochii mei injectati privesc fata,care'odata m'a iubit...

Un comentariu: