Glas de pian

Clopotul bisericii
Canta tot mai adanc in ochii ce plang
Desprinsi dintr-o lebada neagra,
Sa nu uiti niciodata
Lesinul melancoliei noastre,
Glas de pian...
Si noaptea cand ne-am rugat impreuna.

Cand soarele s-a rupt,
Pentru ultima data,
Glas de pian,cu sirop de crini si lalele,
Printre norii ce plang din descarnare,
De pasiuni si emotii,
Tulbura grotesc focurile delicate,
Frunza galbena a Uitarii
Si coloreaza-mi tu,iubita mea,pielea,
Cu finetea ta calda,
Cu parfumul tau,posesiv,
Ce ma face sa zbier duios
Evocand cantari monumentale,
De-un glas de pian...

O bataie de inima,un glas...
Cu fluvii ce se scurg in fragedul nud.
De glasuri proaspete si gratioase,
Ce ucid somnul,
Si le tarasc in inima calda,
Infricosata si supusa,
Atrasa de glasurile pianului,
In moi ninsori cu pete de flori;
Lesina cu mine,si uita-ti lacrimile,
Noaptea-n glas de pian...
In trandafirul negru,inflorind,
Odata cu umbrele lunii,
Ingropate in vidul liric,
Al trupurilor
Ce se ung cu mierea saruturilor dulci,
Atunci cand extazul e angelic
Ne nastem in aripi albe
In lumina de luna,
Cu vieti traite in lumina de soare
Cantate de-un glas de pian...

Trupurile ne sunt pline de dor
In adancimea glasului de pian...

                        *